Sunt împăcată ca ai mei copilaşi mănîncă "salam de casă" - vorba mamei soţului meu: nu mai pronunti cuvantul drob!
Ii spun aşa pentru că la masă îi motivează pînă şi denumirea bunătăţii. Păi acestă compoziţie din carne de curcan nu îi este pe placul auditiv al băiatului cel mare şi instantaneu papilele lui gustative devin resetate şi nu mai mănîncă.
Idei de conusm:
- cu murături alaturi
- taiate felii ca la chec si pus între două felii de pîine cu kechup şi încălzit puţin
O parte o pun la congelat şi o scot cand îmi este lumea mai dragă: nu am pe moment mancare ori musafiri pe neaşteptate...
Si acum aduc mii de mulţumiri pentru aceasta idee mamei soţului meu...
(adica soacrei mele care nu îi pot spune soacră, mi se pare un cuvant acru, amar rau de tot si nu se cuvine să îi zic aşa! Dar cum?
Eu am rămas la MAMA SOTULUI MEU, ESTE O PERSOANA DEOSEBITA !
Cand ma gandesc ca am doi baieti...
Cat de bine arata si ce frumos e decorat :x
RăspundețiȘtergereMultumesc mult!
RăspundețiȘtergereDar cat este de bun? Nu am cuvinte!
Carnea de curcan este aur pt copii, trebuia sa gasesc o modalitate de a minca cu placere iar idea cu decoratul este al mamei sotului meu.
Conteaza aspectul vizual enorm!
Clara
INteresant. Amandoua ne-am exprimat aproape identic in definitia soacrei. :))
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ne asemanam!
deci nu sunt singura!!!1
RăspundețiȘtergere