Suparat , al meu barbat s-a descarcat aici :
http://www.voceavalcii.ro/2014031720258/Carrefour-isi-dezbraca-clientii.html
I-am spus : asta este, traim in Romania , se poate intampla oricui si din pacate
nu putem face nimic , macar ne descarcam sufleteste - la ziar!
SAU , aici textul din ziarul VOCEA VALCII, asa cum l-a redactat :
Am primit la redacţie o scrisoare de la un cititor despre o
întâmplare reală, total deranjantă pentru semnatarul scrisorii, care
descrie ce a păţit cititorul nostru pentru că a păşit în noul
supermarket, deschis în centrul oraşului de curând de Carrefour.
Publicăm integral scrisoarea, pentru că asemenea lucruri n-ar trebui să
se întâmple, dar şi pentru că apreciem umorul semnatarului, care a
reuşit să treacă peste situaţia jenantă în care a fost pus de agenţii de
pază cu zâmbetul pe buze. Îl sfătuim, totuşi, pe râmniceanul respectiv
să se adreseze Inspectoratului Judeţean de Poliţie, pentru că firmele
private de pază nu au dreptul legal de a reţine, de a face percheziţii
ori de a căuta prin pungile cu cumpărături. Este un abuz de drept care
trebuie stopat.
"Cum am devenit infractor
Aşteptându-mi copiii să-şi
termine ora de tenis, mi-am permis ieri, 13.03.2014 să mă plimb, pur si
simplu, câteva minute prin centrul oraşului.
Nu mai ajunsesem de
ceva timp prin zonă, nu eram la curent cu schimbările în curs şi, din
pură curiozitate, m-am hotărât să intru în market-ul care tocmai se
inaugurase în complexul Cozia. Ok, am intrat, lume buluc, cozi imense,
oameni transfiguraţi cu tigăi în braţe etc. M-am lămurit repede, n-aveam
ce căuta acolo, am vrut să ies. Simplu, nu ? Aşa credeam şi eu, numai
că, surpriză, când am trecut prin porţile antifurt, acestea au emis un
bip (acelaşi bip pe care îl auzisem şi la intrare, dar căruia nici eu şi
nici altcineva nu-i acordasem vreo atenţie). De data asta, un vajnic
paznic a apărut în faţa mea şi m-a somat să stau pe loc. Am stat. Lumea
s-a oprit. Toţi se uitau la mine. Evident aveau în faţă un infractor.
Evident aveam dosite în borsetă câteva tigăi. Mi-a cerut borseta. A
trecut-o prin porţi. Nici un bip. Spectatorii descumpăniţi. Paznicul la
fel. Moment de linişte. Apoi paznicul a avut o revelaţie. Spectatorii
s-au luminat şi ei, aha, probabil are cârnaţii sub haină. Dezbrăcaţi-vă,
a poruncit paznicul.
În acel moment a căzut cerul peste mine.
Asemenea umilinţă n-am păţit în viaţa mea. Am trecut peste şocul
momentului, am refuzat evident, am solicitat să vină un poliţist,
singurul în opinia mea abilitat să facă o percheziţie corporală şi,
bineînţeles, nu în public.
Scurcircuitat de refuzul meu, vajnicul
paznic a cerut prin staţie întăriri, a apărut un coleg care părea mai
şcolit, m-a scanat cu privirea, nu picam 100% pe profilul infractorului
standard şi a concluzionat: probabil n-aţi furat nimic, e vorba de vreo
eticheta de haine cu cip reactivat. Trebuie s-o tăiem. Adică el s-o
taie, după ce o va identifica şi se va convinge că nu cumva respectivul
articol nu e proprietatea magazinului. Cum timpul trecea, se apropia ora
la care trebuia să-mi iau copii de la antrenament, am hotărât să devin
cooperant şi să mă autopercheziţionez. Nu de alta, dar dacă eticheta
respectivă era la, pardon, chiloţi? Temerile mele au fost exagerate, am
găsit rapid eticheta care masca chipul RFID, era la un pulover pe care
îl port de vreun an fără niciun fel de problemă. I-am arătat-o
cerberului, acesta mi-a tăiat-o cu un cuter şi, eliberat de stigmat, am
păşit temător prin porţi. Aleluia! N-au mai bipăit. Eram un om liber...
Ceva scuze???? Aiurea... Ne facem doar datoria, a fost replica oamenilor
de la pază. Probabil că trebuia să fiu mulţumit că mi-au dat drumul.
Sau că nu m-au altoit. Nu pot fi supărat pe ei. Au şi ei o slujbă pe
care încearcă să şi-o facă cât mai bine în schimbul unor salarii de
nimic.
Bieţi copii pe care patronii i-au instruit scurt: L-ai prins, umflă-l!
Sunt
supărat, furios şi aştept scuze de la proprietarii magazinului care ar
trebui să ia la întrebări firma care a montat sistemul antifurt şi care
nu s-a obosit să-i facă nişte minime setări sau să instruiască
personalul cum e cu alarmele false. Că nu au prevăzut faptul că oameni
cinstiţi pot fi puşi în situaţii stânjenitoare.
Până una alta am
rămas cu umilinţa. Umilit în faţa a zeci de oameni. Umilit până în
măduva oaselor. O umilinţă în plus, bonus la porţia zilnică pe care ne-o
administrează cei care ne conduc."
Citiți mai mult despre:
Carrefour îşi dezbracă clienţii - VoceaValcii.ro http://www.voceavalcii.ro/2014031720258/Carrefour-isi-dezbraca-clientii.html#ixzz2wJB5WQv2
Follow us:
@VoceaValcii_ro on Twitter |
voceavalcii.ro on Facebook